NOSTALGII AUTUMNALE

Au ruginit frunzele pe ram
de când te-aştept s-apari la geam,
de când aştept să-mi baţi la uşă,
să-mi scuturi ochiul de cenuşă,
să-mi alungi norii din priviri,
să mă smulgi dintre amintiri.

S-au făcut norii cenuşii
de când te-aştept, şi nu mai vii,
de când visez la împlinire,
şi sunt flămândă de iubire,
şi-aş vrea alături să îmi fii
când nopţile îmi par pustii.

Valsează toamna prin grădini,
eu încă n-am prins rădăcini;
sunt doar o frunză călătoare
pe-acest pământ rătăcitoare -
prin anotimpuri pendulez,
mânată de-un dor,
animată de-un crez.