LA COLINDAT

Băteam la tâmpla cerului,
în anotimpul "lerului",
sfidând asprimea gerului 
cu zâmbet însorit de prunc.

Nu mai simţeam nici foame, sete,
nici apa îngheţată-n ghete,
doar fulgii ne dansau în plete
când înotam printre nămeţi.

Ne întreceam cu îngerii
să ducem vestea "Naşterii"
pe uliţele satului,
în noaptea sfântă de Crăciun.

Căci se născuse-n lume Prunc,
cel mai curat , şi cel mai sfânt -
se întrupase pe pământ
ca să ne rupă din neant.

Şi îngânam veche colindă,
pe la ferestre, porţi, şi-n tindă,
despre Măicuţa Sfântă, blândă,
ce-şi adormea pruncul la sân.

( 6 dec. 2014)