duminică, 14 iunie 2015

LA ÎNCEPUT...



Trandafirii erau zorile vieţii
când încă rătăceam
sub geana dimineţii,
cu gândul odihnit,
cu sufletu-nsetat,
cu trupul ne-mblânzit
de-atâta aşteptat.
Doar văile-adânci
îmi ascultau cântul,
şi-n pletele mele
se juca doar vântul,
doar roua-mi săruta
braţele goale,
căci încă nu fusesem
în braţele tale.
(mai/13 iunie 2015)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...