duminică, 14 iunie 2015

LA ÎNCEPUT...



Trandafirii erau zorile vieţii
când încă rătăceam
sub geana dimineţii,
cu gândul odihnit,
cu sufletu-nsetat,
cu trupul ne-mblânzit
de-atâta aşteptat.
Doar văile-adânci
îmi ascultau cântul,
şi-n pletele mele
se juca doar vântul,
doar roua-mi săruta
braţele goale,
căci încă nu fusesem
în braţele tale.
(mai/13 iunie 2015)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

SPUNE-MI...

 Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...