sâmbătă, 14 februarie 2015

EFEMERITATE







Mă cert cu Timpul pentru timp,
căci mi te fură vrând-nevrând,
şi iar mă lasă fără vise,
cu braţele goale, deschise.

Mă cert cu Timpul, că nu-i blând,
şi îmi mai taie din avânt,
şi-mi lasă visele pe drum,
să le facă arşiţa scrum.

Mă cert cu Timpul, că-i nebun,
şi-mi frânge trupul prea plăpând,
şi-mi presară argint în plete,
privirile îmi sunt ca bete.

(3 sept. 2014)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...