Mă cert cu Timpul pentru timp,
căci mi te fură vrând-nevrând,
şi iar mă lasă fără vise,
cu braţele goale, deschise.
Mă cert cu Timpul, că nu-i blând,
şi îmi mai taie din avânt,
şi-mi lasă visele pe drum,
să le facă arşiţa scrum.
Mă cert cu Timpul, că-i nebun,
şi-mi frânge trupul prea plăpând,
şi-mi presară argint în plete,
privirile îmi sunt ca bete.
(3 sept. 2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu