.jpg)
Îmi îndrept iar visele spre soare,
când frigu-n mine e prea mare,
când ceru-mi pare mult prea sus,
şi vorbele nu sunt de-juns.
Îmi scald iar sufletu-n lumină,
când viaţa mea de umbre-i plină,
când rănile încă mă dor,
şi nu mai pot deloc să zbor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu