Tu m-ai creat şi m-ai ucis;
azi m-ai lăsat în câmp deschis,
m-ai pus în lanţuri mari şi grele,
să pot privi în jur, la stele.
Mi-ai pus, ieri, inimă în piept,
şi azi o simt ca un deşert -
deşert mustind de negru sânge;
azi, cerul meu e gri şi plânge.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu