Plecase la drum
cu gândul să ajungă cât mai departe;
mai departe
de ziua de ieri ce-o durea,
mai departe de apusul violet
şi de noapte.
Vroia doar să ajungă
cât mai departe.
Pornise la drum
cu toate visele
strânse în suflet, mănunchi,
uitase şi de oboseală,
uitase chiar şi de rănile
din inimă, palme şi genunchi.
Bună! Dacă vă plac poeziile, în general, atunci...sunteţi invitaţii mei.Dacă nu vă plac, atunci puteţi trece mai departe...s-ar putea să vă plictisiţi îngrozitor.Versurile mele sunt pt cei cu sufletul sensibil, pt cei care ştiu să citească printre rânduri;pt cei care mai iubesc frumosul.
luni, 29 august 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
EXILATĂ
De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...
-
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do...
-
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu