STATORNICIE

Tot strâng petale de timp,
le-arunc către cer
şi le prind
în joc nebun şi sfios,
când Tu eşti prea sus,
eu prea jos.

Tot rătăcesc şi revin
când sufletul mi-e prea gol
sau prea plin,
când toţi îmi par
prea departe,
căci doar Tu m-aştepţi
fie zi, fie noapte.