PLOAIE

M-am coborât la tine
cu stropii de ploaie;
te-am privit, din furtună,
cum stăteai în odaie.

Erai singur şi trist,
pierdut la fel ca mine,
cu gândurile tulburi
şi visele fărâme.

Aş fi vrut să te-alint
c-un gând,
c-o vorbă caldă,
dar ploaia-i rece,
şi nu ştie decât din nori,
încet, să cadă.

Şi m-am prelins încet
cu ploaia,
cu dorul meu
strop de lumină,
învăluind cu dulce boare
florile albe din grădină.