M-am coborât la tine
cu stropii de ploaie;
te-am privit, din furtună,
cum stăteai în odaie.
Erai singur şi trist,
pierdut la fel ca mine,
cu gândurile tulburi
şi visele fărâme.
Aş fi vrut să te-alint
c-un gând,
c-o vorbă caldă,
dar ploaia-i rece,
şi nu ştie decât din nori,
încet, să cadă.
Şi m-am prelins încet
cu ploaia,
cu dorul meu
strop de lumină,
învăluind cu dulce boare
florile albe din grădină.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu