Am tot bătut la uşă,
dar nu m-ai auzit,
iar glasul meu, în zori,
din somn, nu te-a trezit.
Ziua, nu m-ai văzut,
erai prea ocupat
si nici măcar o clipă,
s-alergi n-ai încetat.
Seara, când obosită
la uşă am sunat,
tu nu erai singur...
aşa că am plecat.
Poate că-n alte zori,
când din nou voi veni,
inima-ţi va fi goală,
şi-n ea mă vei primi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu