Clipe de tăcere,
de dor de mângâiere,
le simt cum curg pierdute
spre zări necunoscute.
Şi-aş vrea să le opresc,
să-ţi spun că te iubesc,
să nu mai fug mereu
când aud glasul tău.
Nu vreau să mă ascund
de chipul tău cel blând,
spunându-mi permanent
că-mi eşti indiferent.
Nu mai vreau să mă mint,
vreau doar să te alint,
să-nvăţ s-accept iubirea
şi să gust fericirea
cu tine, dragul meu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu