Clipe de tăcere,
de dor de mângâiere,
le simt cum curg pierdute
spre zări necunoscute.
Şi-aş vrea să le opresc,
să-ţi spun că te iubesc,
să nu mai fug mereu
când aud glasul tău.
Nu vreau să mă ascund
de chipul tău cel blând,
spunându-mi permanent
că-mi eşti indiferent.
Nu mai vreau să mă mint,
vreau doar să te alint,
să-nvăţ s-accept iubirea
şi să gust fericirea
cu tine, dragul meu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Mi-e sufletul liman pentru toţi, dar inima îmi e înlănţuită, căci n-a gustat iubirea, şi n-a fost îmblânzită; căci răni a adunat... -
Şi-au îndreptat pomii braţele albe spre cer, în rugi de flori cu parfum de mister, sub ploaia uşoară de primăvară - îşi plămăde... -
Azi te-am lasat in urma mea, nu ma mai doare lipsa ta, in suflet vantul nu mai bate si nu-mi pasa ca esti departe. Am invatat din nou s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu