Clipe de tăcere,
de dor de mângâiere,
le simt cum curg pierdute
spre zări necunoscute.
Şi-aş vrea să le opresc,
să-ţi spun că te iubesc,
să nu mai fug mereu
când aud glasul tău.
Nu vreau să mă ascund
de chipul tău cel blând,
spunându-mi permanent
că-mi eşti indiferent.
Nu mai vreau să mă mint,
vreau doar să te alint,
să-nvăţ s-accept iubirea
şi să gust fericirea
cu tine, dragul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu