luni, 6 decembrie 2010

SOMN AMAR





Nici nu mai pot să strig,
să plâng,
şi-adorm cu tine iar
în gând,
sperând că, poate-n miez de noapte,
nu vei mai fi
aşa departe.
Dar visul este mult prea rău,
mi-ascunde iarăşi
chipul tău,
şi , printre frânturi de coşmar,
somnul îmi este iar
amar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...