marți, 4 decembrie 2012

VIS DE TOAMNÃ

Imi plouă în suflet,
îmi plouă în gând,
şi-ncă o toamnă
petrec aşteptând
să imi apari
la usă, în zori,
să-mi umplii viata
de zâmbet şi culori.

Incă o seară
se-aşterne uşor,
legănată de cântec,
îmbătată de dor,
iar noaptea-i prea lungă,
şi somnul greu
mi-e bântuit doar
de chipul tau.

Din copacul
dorintelor mele
încă un vis
se desprinde alene
şi piere purtat
pe-aripi de vânt,
iar eu rătăcesc
între cer şi pământ.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...