Imi plouă în suflet,
îmi plouă în gând,
şi-ncă o toamnă
petrec aşteptând
să imi apari
la usă, în zori,
să-mi umplii viata
de zâmbet şi culori.
Incă o seară
se-aşterne uşor,
legănată de cântec,
îmbătată de dor,
iar noaptea-i prea lungă,
şi somnul greu
mi-e bântuit doar
de chipul tau.
Din copacul
dorintelor mele
încă un vis
se desprinde alene
şi piere purtat
pe-aripi de vânt,
iar eu rătăcesc
între cer şi pământ.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Mi-e sufletul liman pentru toţi, dar inima îmi e înlănţuită, căci n-a gustat iubirea, şi n-a fost îmblânzită; căci răni a adunat... -
Şi-au îndreptat pomii braţele albe spre cer, în rugi de flori cu parfum de mister, sub ploaia uşoară de primăvară - îşi plămăde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu