Mi-e sufletul fărâmă
de lut şi de lumină,
de miez de zi şi noapte,
de strigăte şi şoapte.
Mi-e sufletul izvor
de lacrimi şi de dor,
de cântec şi tăcere,
de pace şi durere.
Mi-e sufletul ocean
de vise ce , în van,
se vor realitate,
între viaţă şi moarte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Uneori îmi e aşa de dor să-ţi aud glasul, şi aş vrea să fiu eu umbra ce-ţi însoţeşte pasul; uneori îmi pare că şi-aşteptarea do... -
.jpg)
Mai lasă-mă o clipă să stau, să-ţi sorb iubirea din privire, s-o port cu mine în suflet în drumul meu spre nemurire. Mai lasă-mă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu