Mi-e sufletul fărâmă
de lut şi de lumină,
de miez de zi şi noapte,
de strigăte şi şoapte.
Mi-e sufletul izvor
de lacrimi şi de dor,
de cântec şi tăcere,
de pace şi durere.
Mi-e sufletul ocean
de vise ce , în van,
se vor realitate,
între viaţă şi moarte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
.jpg)
Mi-e sufletul liman pentru toţi, dar inima îmi e înlănţuită, căci n-a gustat iubirea, şi n-a fost îmblânzită; căci răni a adunat... -
Şi-au îndreptat pomii braţele albe spre cer, în rugi de flori cu parfum de mister, sub ploaia uşoară de primăvară - îşi plămăde... -
Azi te-am lasat in urma mea, nu ma mai doare lipsa ta, in suflet vantul nu mai bate si nu-mi pasa ca esti departe. Am invatat din nou s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu