Înşir, azi, clipele - mărgean,
căci veşnicia-i tot ce am,
şi gândul mi-l arunc spre cer,
căci doar aşa mai pot să sper.
Învăţ, umblând printre morminte,
să nu mă pierd printre cuvinte,
şi ruga s-o îndrept mai sus,
când soarele e la apus.
Când zorile se înfiripă,
spre răsărit mă-ntorc o clipă,
şi în tăcere Te aştept
să îmi alini dorul din piept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu