luni, 21 noiembrie 2011

DE VORBĂ...CU DUMNEZEU

Înşir, azi, clipele - mărgean,
căci veşnicia-i tot ce am,
şi gândul mi-l arunc spre cer,
căci doar aşa mai pot să sper.

Învăţ, umblând printre morminte,
să nu mă pierd printre cuvinte,
şi ruga s-o îndrept mai sus,
când soarele e la apus.

Când zorile se înfiripă,
spre răsărit mă-ntorc o clipă,
şi în tăcere Te aştept
să îmi alini dorul din piept.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...