TATĂLUI MEU... ❤️
Azi cerul este între noi,
și-o groapă plină cu pământ ;
îți privesc crucea cu ochi goi,
și încă mă trezesc plângând.
Încă îmi spun că doar visez,
și-o să-mi apari iarăși în prag,
cu chipul blând, scăldat în zâmbet...
Mi-e dor de tine, Tată drag!
Aș vrea să te mai strâng în brațe,
de aș putea, măcar o clipă,
căci veșnicia mi te-a luat,
necruțătoare-n mare pripă.
Dar nu mai ești...
nu te ajung,
și aripile mi se frâng.
Și dorul mi-e o cruce nouă,
poate din toate cea mai grea,
căci azi învăț să-mi urmez calea,
aici, sub cer, în lipsa ta.
(27 ianuarie 2024)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu