Invoc sărutul soarelui,
în anotimpul gerului,
iscat năprasnic între noi,
când gheața s-a născut din ploi -
din ploile calde de vară
ce ne-ncălzeau odinioară.
Invoc iar nopțile fierbinți,
când nu eram deloc cuminți,
și doar tu mă scoteai din minți,
cu-atingeri,
murmurate pe piele,
ce mă smulgeau din tăcerile mele.
Invoc azi fiorii începutului,
când băteam zilnic
la "poarta sărutului",
când încă nu cinasem
la "masa tăcerii",
și-n sufletele noastre,
dorului, de-abia înmugurit,
nu-i crescuseră spinii durerii.
(12 martie 2024)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu