Trăiesc la imperfect.
Mereu la imperfect...
Mi-e sufletul incomplet,
mereu hăituit
de trecutul mustind de durere,
în drum spre viitorul
mai mult ca incert.
Trăiesc la imperfect...
sfidând reguli și așteptări,
mereu în bătaia vântului ;
privesc c-un ochi spre cer
și-ascult la străbunii
din fundul pământului,
când lumea din jur m-asurzește
cu vocile urii
împletite-n blestemul descântului.
Trăiesc la imperfect...
mereu la imperfect,
și trupu-mi se frânge alene,
când vremea îl cerne,
și vremurile nefaste
mi-aruncă-n drum
prea multe dureri
și nesfârșite probleme.
(29 septembrie 2024)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu