Mi-au îngheţat petalele în zori,
căci noaptea a fost lungă
şi fără de culori,
căci frigul m-a cuprins
în braţele-i de fier;
mi-a amorţit suflarea
cu sărutu-i de ger,
şi zac, astăzi, pierdută,
în colţul meu, sub cer.
Şi mă rog
ca atingerea soarelui, suavă,
să-mi dezgheţe sufletul
în grabă,
să-mi readucă viaţa
în trupul amorţit,
s-apuc să înfloresc
până la asfinţit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu