ADIO

Mai lasă-mă o clipă să stau,
să-ţi sorb iubirea din privire,
s-o port cu mine în suflet
în drumul meu spre nemurire.
Mai lasă-mă să te dezmierd o clipă,
şi tâmpla, lasă-mă, să ţi-o sărut,
să-ţi fie o ultimă amintire
pe calea vieţii, spre necunoscut.
Mai lasă-ne să ne sorbim sarea din lacrimi,
la ultima noastră cină în doi,
să fie primenirea nopţii noaste de patimi,
când gustam singurătatea vieţii în doi -
înlănţuiţi şi totuşi atât de departe,
rătăceam în drumul nostru spre cer,
iubirea era o luptă pe viaţă şi moarte,
nu ştiam ce-i iertarea -
aveam buze amare şi inimi de fier.
Acum, când, la final, stăm faţă-n faţă,
cu aripile frânte, iertarea în privire,
îţi las doar gânduri bune pentru viaţă...
Pace, Lumină, Mântuire!