CREZ

Pentru voi, toţi, cei ce staţi la pândă,
am o vorbă aspră, şi-una blândă;
nu-ncercaţi pe noi tăişul dezbinării,
în veci nu vom sluji "fiului pierzării".
Căci patria străbună
ni-i sfântă ca o mumă,
sufletul ne e verde,
credinţa n-o vom pierde,
avem Arhangheli fraţi,
şi-eroi întemniţaţi,
Crucea ne este scut,
răspunsul ne e scurt.
Ne-am înfrăţit cu munţii,
pădurile şi Sfinţii,
cu-asprimea şi durerea,
cu lupta şi tăcerea.
Noi nu vrem preţ de sânge,
pe ţara care plânge,
pe Fiul răstignit,
de voi mult prigonit..
Ni-i conştiinţa trează,
la vorbe nu cedează,
nici mita nu o încântă,
nici carcera n-o  înspăimântă.

Crezul ni-l purtăm mai departe,
chiar de ne poartă spre moarte,
chiar dacă-ntr-o zi fără nume
vom fi-nghiţiţi de gropile comune.