Valuri se sparg
vuind
de stânci,
când stele lucesc
în zările-adânci,
şi ţipete stranii
tulbură noaptea
când din talazuri
se-nalţă moartea.
Un pescăruş mort
pluteşte purtat
de un val mic,
de-altul înalt,
mereu săltând
în dans funebru,
acaparat
de-adâncul negru.
Marea flămândă
s-a liniştit,
căci noaptea
ofrandă
i-a dăruit.
Şi valuri se sparg,
talazuri vuiesc,
în zarea neagră,
păsări jelesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
https://youtu.be/RQum_P6KR8I
-
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
-
Soarele nostru a apus peste atâtea supărări, şi-n veşnica încrâncenare zac nerostitele chemări, şi paşii stau în aşteptare, în...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu