Eu, fiica zorilor de iarnă,
am învăţat să cânt iubirea,
deşi nicicând nu am simţit-o
şi nu i-am întâlnit privirea.
Eu, fiica lacrimilor reci,
cu sufletul ca de gheaţă,
m-am desprins din sfera umbrei
pentru-a scrie despre viaţă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
https://youtu.be/RQum_P6KR8I
-
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
-
Soarele nostru a apus peste atâtea supărări, şi-n veşnica încrâncenare zac nerostitele chemări, şi paşii stau în aşteptare, în...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu