Imi plouă în suflet,
îmi plouă în gând,
şi-ncă o toamnă
petrec aşteptând
să imi apari
la usă, în zori,
să-mi umplii viata
de zâmbet şi culori.
Incă o seară
se-aşterne uşor,
legănată de cântec,
îmbătată de dor,
iar noaptea-i prea lungă,
şi somnul greu
mi-e bântuit doar
de chipul tau.
Din copacul
dorintelor mele
încă un vis
se desprinde alene
şi piere purtat
pe-aripi de vânt,
iar eu rătăcesc
între cer şi pământ.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
https://youtu.be/RQum_P6KR8I
-
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
-
Soarele nostru a apus peste atâtea supărări, şi-n veşnica încrâncenare zac nerostitele chemări, şi paşii stau în aşteptare, în...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu