POEM NOCTURN

Mă întreabă noaptea de tine,
nu ştie că nu eşti lângă mine,
nu ştie că sufletul tău
e-atât de departe de-al meu.

Mă întreabă luna de noi,
nu ştie că nicicând n-am fost "doi",
nu ştie că inima ta
nu bate pentru a mea.

Mă întreabă stelele iar
de ce mi-e cântul amar,
ele nu ştiu că dorul de tine
smulge viaţa din mine,
nu ştiu că sufletul meu
tânjeşte după al tău.

Si rătăcesc ,de nebună,
sub ceru-nstelat, sub clar de lună,
umblând pe căi ce-mi sunt străine,
vrând să găsec drumul spre tine.

Dar totul e în zadar,
şi speranţele în lacrimi dispar;
când soarele pe cer se arată,
adorm cu tine-n gând
...încă o dată.