INSOMNIE

Din colţul  meu privesc la lună;
nu vrea să-mi spună "noapte bună",
nu vrea să-ţi spună despre mine,
că mă gândesc mereu la tine.

Mă zgârie cu colţii ei,
mi-aduce-n minte ochii tăi,
şi-apoi mă lasă ,de nebună,
să mor de somn şi voie bună.

Pe margine de-acoperiş,
tot umblu-n sus, şi-n jos, târâş,
cu gândurile prinse-n rime,
şi îndreptate către tine.

Doar frigul mi-este camarad,
când rănile prea rău mă ard,
şi doar un lup din depărtare
îmi mai răspunde la chemare.