.jpg)
Nu am nevoie de mormânt.
Sunt obosită,
dar eu mă odihnesc în viaţă;
nu am nevoie de mormânt.
Nu lua în seamă lacrimile
ce îmi şiroiesc pe faţă!
Sunt veşnic vie
şi voi fi ;
nu sunt doar lut,
nu-s doar pământ.
De ce-aş avea nevoie de-un mormânt?
În mine se-odihneşte veşnicia,
şi durerea tot în mine
se desfată;
azi, am uitat să fiu de piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu