Plouă,
în mine plouă,
cu stropi de rouă,
când vă cânt vouă
un tainic
cânt,
şi din pământ
răsar spre cer
flori de mister
ca albe virgine,
ce sub priviri străine,
în zbucium uşor,
tăcute mor,
îngropându-se-n tină.
Căci a voastră privire
e plină de orbire,
şi cu amăgire
se-mbată de vicii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
https://youtu.be/RQum_P6KR8I
-
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
-
Soarele nostru a apus peste atâtea supărări, şi-n veşnica încrâncenare zac nerostitele chemări, şi paşii stau în aşteptare, în...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu