VIS

Mă legăn
pe culmea unui apus,
şi ochii mei obosiţi
mor de dor
să privească în sus,
dar inima e grea,
şi pleoapele lăsate
se-nchid iar ca să nască
lacrimi fierbinţi
şi sărate.

Şi-adorm
sub geana zorilor de zi,
când nu te mai văd,
când nu mă mai ştii,
purtată de-un vis
ce nu-l vreau fărâme -
e tot ce-a rămas
din mine ,din tine;
un simplu vis,
rămas din noi doi,
etern şi nestins,
sub ceru-înnorat
ce revarsă doar ploi.