.jpg)
Mă simt ca o propoziţie fără sens
rătăcită, nu ştiu cum,
într-un text dificil şi imens.
Încă-mi mai caut rostul,
la răscruce, între prezent şi viitor,
şi-ncerc să nu uit, în zilele prea grele,
că sufletul îmi e nemuritor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
https://youtu.be/RQum_P6KR8I
-
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
-
Soarele nostru a apus peste atâtea supărări, şi-n veşnica încrâncenare zac nerostitele chemări, şi paşii stau în aşteptare, în...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu