Ne pierdem adesea-n tăcere,
când vorbele sunt de prisos,
când noaptea ne pare prea mică,
şi spaţiul dintre noi dureros.
Ne pierdem adesea-n dorinţă,
înlănţuiţi între suflet şi trup,
când zilele zboară nebune,
şi timpul ne pare prea scurt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
https://youtu.be/RQum_P6KR8I
-
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
-
Soarele nostru a apus peste atâtea supărări, şi-n veşnica încrâncenare zac nerostitele chemări, şi paşii stau în aşteptare, în...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu