ZESTRE...PENTRU VEŞNICIE

Păşesc pe calea asta îngustă.
Ţin veşnicia de mână,
privirea o am în faţă.
Nu ştiu de va vrea cineva
să meargă alături de mine
o lună, un an sau o viaţă;
dar păşesc mai departe, în faţă.
Am luat cu mine
tot ce-am strâns pe drum:
iubire şi lacrimi,
tăcere şi scrum;
le port pe toate-n inima mea -
îmi sunt zestrea, din urmă,
pe calea cea grea.