...CĂLĂILOR MEI

                                                 

    Motto: "Nu mor caii... când vor câinii".


    M-aţi călcat ,de-atâtea ori,  în picioare
     crezând că veţi putea
     să-mi răpiţi şi-ultima suflare.
     Cu ură la iubire mi-aţi răspuns,
     şi inima cu ace mi-aţi străpuns,
     pe margine de-abis m-aţi aruncat,
     şi cu durerea mea v-aţi adăpat.

     Ştiu că v-am pus răbdarea
      la-ncercare,
     deşi m-aţi tot lovit,
     din ce în ce mai tare.
     Aţi tot sperat să pier,
     sau să mă rup de cer,
     de-aceea mi-aţi trimis
     şi îngeri din abis -
     ca în puterea nopţii,
     să îmi arate colţii.

P.S :  Mi-e sufletul plin de bandaje,
         dar zâmbetul mi-e tot pe faţă;
         efortul v-a fost în zadar,
         căci... Iată-mă!
        ... Sunt tot în viaţă.