deasupra anilor,
cu dorul de tine
în suflet ascuns,
înaintând tăcută
prin nopţile de plâns.
Tot rătăcesc,
de-atâta timp,
mereu în căutarea ta,
am învăţat
să sper, să mor,
tot alergând
în urma ta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
https://youtu.be/RQum_P6KR8I
-
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
-
Soarele nostru a apus peste atâtea supărări, şi-n veşnica încrâncenare zac nerostitele chemări, şi paşii stau în aşteptare, în...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu