Mi-e trupul azi
plin de durere,
şi sufletul
rupt de tăcere,
mi-e mâna
mult prea încleştată,
pe crucea grea,
cioplită-n piatră.
Pe degete
am numai sânge,
şi-aş vrea să pot,
dar nu pot plânge,
aş vrea să scap,
dar nu am unde,
sunt încolţită azi
de umbre.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
https://youtu.be/RQum_P6KR8I
-
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
-
Soarele nostru a apus peste atâtea supărări, şi-n veşnica încrâncenare zac nerostitele chemări, şi paşii stau în aşteptare, în...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu