LA CAPĂT DE DRUM

Pe drumul vieţii mele
înaintez agale, pas cu pas,
şi-n fiecare clipă
îmi iau un "bun rămas"
de la prezentul ce devine trecut,
poate de la un om
pe care l-am pierdut.

Fie că urc sau cobor,
uneori îmi este mai uşor,
când am alături
un suflet drag
ce mă-nsoţeşte pe drum,
sau îmi face cu mâna
din prag.

Am şi prieteni destui
ce mă-nsoţesc pe drum
o milă sau două;
unii mă ajută cu drag,
alţii, cu drag,
îmi pun în cale
o piedică nouă.

Aşa că, îmi însoţesc paşii
cu zâmbete sau lacrimi,
după caz,
şi-nvăţ să mă rog şi să-i iert
pe cei ce m-au lovit,cândva,
peste-obraz.

Am învăţat să-mi urmez calea,
chiar şi când ultimul vis
s-a făcut scrum,
căci mă poartă mai departe
speranţa,
că, dintre toţi,
cel puţin Dumnezeu
mă aşteaptă
la capăt de drum.