Trăind în imperiul nestatorniciei,
adesea uităm gustul bucuriei...
şi-n vâltoarea amară a vieţii,
deplângem efemeritatea tinereţii;
deplângem atâtea momente pierdute
lângă cei ce n-au ştiut să ne iubească...
sau n-au încercat să ne-asculte.
Trăind sub semnul durerii,
ne-am baricadat în braţele tăcerii...
doar, din când în când,
ne mai spionăm, curioşi, prin vizor,
dar ne ţinem sufletul sub cheie,
departe de văzul tuturor -
căci este tot ce ne-a rămas,
în călătoria asta eternă,
în care am luat viaţa la pas.
(ian. 2018)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu