Paralizase gându-n aşteptare,
şi timpul rămăsese suspendat,
fulgi grei cădeau din cerul de bazalt
în iureş ne-ntrerupt şi fără alinare.
Vuia pădurea de urlete răzleţe,
copacii adormiţi trosneau de ger,
natura-ncremenise iar sub cer
în somnu-i argintiu vegheat de troiene semeţe.
Priveam pierdută spre nori
cu fulgii topindu-mi-se pe faţă,
aveam şi trupul şi sufletul de gheaţă
şi visam la zile-nsorite şi pline de culori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu