ÎNTÂLNIRE

Mă oprisem la poarta zorilor
cu aripile întinse
rupte din tăcerea norilor,
şi priveam la tine, de departe,
cum păşeai alene
de dincolo de noapte.

Te aşteptam de-o viaţă
cu dorul în suflet,
cu trupul de gheaţă,
sperând să-mi aduci mângâiere
după o noapte de frig
şi îndelungată tăcere.

Adunasem dorinţe şi vise,
vorbe de-alint şi şoapte nescrise -
le purtam în mine de-o veşnicie,
căci îţi erau menite doar ţie.

Aşteptam clipa -ntâlnirii
ca să-ţi sărut lumina privirii
ca să te am în braţele mele -
să împărţim la doi
zile şi nopţi, soare şi stele.