...DOAR TU

Ai smuls toate visele mele -
spuneai c-o să faci stele din ele;
peste-ntrebări ai pus doar tăcere,
şi m-ai adormit c-o mângâiere.

Mi-ai aruncat răzvrătirea-n uitare -
şi mi-ai răspuns, în zori, la chemare;
doar tu mi-ai curmat aşteptarea,
şi mi-ai alungat disperarea.

Ai dat şi norii toţi la o parte,
şi m-ai încălzit în miez de noapte,
doar tu mi-ai sărutat fruntea-obosită -
mi-ai fost şi salvare... şi dulce ispită.

ILUZII

Cu încăpăţânare
mă agăţasem de tine,
sperând că aici
o să îmi fie bine,
sperând să îmi găsesc
pacea, într-un sfârşit,
să-mi odihnesc sufletul
încercat şi-obosit.

Şi am vrut să rămân.
Nu vroiam să plec mai departe;
dar m-ai vrut lângă tine
o singură noapte,
aşa că am pornit
pe-o cale nouă,
mi-am aruncat visele
spre zorii scăldaţi în rouă.

STINSĂ

Umplu tăcerea iar
cu mii de vise,
şi te aştept mereu
cu braţele deschise,
sperând c-o să te-ntorci
la mine-ntr-un târziu,
să alungi durerea nebună,
să umplii spaţiul pustiu.

Şi trupul mi-e cenuşă
şi sufletul îmi arde,
şi te aştept mereu,
dar tu eşti prea departe,
şi noaptea ce se lasă
e ca un labirint -
în jur sunt numai neguri
stropite cu absint

Şi stelele s-au stins
pe bolta-ntunecată,
în mine simt cum mor
speranţe de-altă dată -
pier, una câte una,
ucise de-aşteptare,
căci ai uitat de mine,
şi lipsa-mi nu te doare.

TOAMNĂ

Roiesc prin vânt
alaiuri de flori,
şi frunze tot cad,
amorţite, sub nori.

Departe, pe cer,
se pierd grăbite
stoluri târzii
de păsări cernite.

Pe-alei de parc
nu mai râd copii,
şi străzile toamnei
sunt iarăşi pustii.

VIS PRIMĂVĂRATIC

Şi-au îndreptat pomii
braţele albe spre cer,
în rugi de flori
cu parfum de mister,
sub ploaia uşoară
de primăvară -
îşi plămădesc rodul,
purtându-l spre vară.

Şi-au deschis cocorii
aripile sub soare,
şi se-ntorc, plutind,
din ţări solare,
îţi poartă dorul
spre cuibul de-acasă -
vin să ne bată
iar la fereastră.