Roiesc prin vânt
alaiuri de flori,
şi frunze tot cad,
amorţite, sub nori.
Departe, pe cer,
se pierd grăbite
stoluri târzii
de păsări cernite.
Pe-alei de parc
nu mai râd copii,
şi străzile toamnei
sunt iarăşi pustii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
https://youtu.be/RQum_P6KR8I
-
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
-
Soarele nostru a apus peste atâtea supărări, şi-n veşnica încrâncenare zac nerostitele chemări, şi paşii stau în aşteptare, în...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu