MELANCOLIE

Alunecam pe-o pantă abruptă,
în cădere liberă, neîntreruptă,
şi te rugam, fără oprire ,
să nu mă laşi în amăgire,
să nu mă pierzi în urma ta,
când iar se lasă noaptea grea;
căci aveam trup prea îngheţat ,
şi sufletul prea încercat,
şi-aveam atâtea răni deschise
ce sângerau pe file scrise.