... PREA MULT

Am bătut prea mult la porţi închise,
şi m-am hrănit cu vise prea mult timp,
şi vorbe-am strâns, prea multe, nespuse şi nescrise,
în drumul meu prin viaţă, iubirea căutând.

Am aşteptat prea mult să-mi fii aproape,
să-mi odihneşti privirea, să mă-mblânzeşti în noapte,
să-mi umplii de căldură sufletul plin de gheaţă,
să mă scalzi în lumină, şi să mă smulgi din ceaţă.

Am jinduit prea mult să-ţi port iubirea,
şi s-o rodesc din taine, să-i veghez nemurirea,
să te-nsoţesc prin viaţă, şi dincolo de moarte,
să-ţi fiu mereu alături, să nu mai fii departe.