Mi-e sufletul fărâmă
de lut şi de lumină,
de miez de zi şi noapte,
de strigăte şi şoapte.
Mi-e sufletul izvor
de lacrimi şi de dor,
de cântec şi tăcere,
de pace şi durere.
Mi-e sufletul ocean
de vise ce , în van,
se vor realitate,
între viaţă şi moarte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
https://youtu.be/RQum_P6KR8I
-
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
-
Soarele nostru a apus peste atâtea supărări, şi-n veşnica încrâncenare zac nerostitele chemări, şi paşii stau în aşteptare, în...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu