DE VORBĂ...CU DUMNEZEU

Înşir, azi, clipele - mărgean,
căci veşnicia-i tot ce am,
şi gândul mi-l arunc spre cer,
căci doar aşa mai pot să sper.

Învăţ, umblând printre morminte,
să nu mă pierd printre cuvinte,
şi ruga s-o îndrept mai sus,
când soarele e la apus.

Când zorile se înfiripă,
spre răsărit mă-ntorc o clipă,
şi în tăcere Te aştept
să îmi alini dorul din piept.

VIS NEÎMPLINIT

Mă tot condamni să nu te uit,
şi pace nu vrei să îmi dai,
deşi mi-e sufletul pierdut
fără ca tu habar să ai.

Mă tot condamni să te aştept,
deşi nu ştiu dac-o să vii,
şi am un mare gol în piept
ce mă consumă zi de zi.

Şi aşteptarea mi-e în van
iar dorul mi-e fără sfârşit,
deşi te vreau, n-o să te am;
eşti visul meu neîmplinit.

...CĂLĂILOR MEI

                                                 

    Motto: "Nu mor caii... când vor câinii".


    M-aţi călcat ,de-atâtea ori,  în picioare
     crezând că veţi putea
     să-mi răpiţi şi-ultima suflare.
     Cu ură la iubire mi-aţi răspuns,
     şi inima cu ace mi-aţi străpuns,
     pe margine de-abis m-aţi aruncat,
     şi cu durerea mea v-aţi adăpat.

     Ştiu că v-am pus răbdarea
      la-ncercare,
     deşi m-aţi tot lovit,
     din ce în ce mai tare.
     Aţi tot sperat să pier,
     sau să mă rup de cer,
     de-aceea mi-aţi trimis
     şi îngeri din abis -
     ca în puterea nopţii,
     să îmi arate colţii.

P.S :  Mi-e sufletul plin de bandaje,
         dar zâmbetul mi-e tot pe faţă;
         efortul v-a fost în zadar,
         căci... Iată-mă!
        ... Sunt tot în viaţă.