Tu m-ai creat şi m-ai ucis;
azi m-ai lăsat în câmp deschis,
m-ai pus în lanţuri mari şi grele,
să pot privi în jur, la stele.
Mi-ai pus, ieri, inimă în piept,
şi azi o simt ca un deşert -
deşert mustind de negru sânge;
azi, cerul meu e gri şi plânge.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
https://youtu.be/RQum_P6KR8I
-
Spune-mi, ce simți... și tu te minți că e mai bine, fără noi, departe de mine? Spune-mi, cum poți să zâmbești pentru toate... și toți, când...
-
Soarele nostru a apus peste atâtea supărări, şi-n veşnica încrâncenare zac nerostitele chemări, şi paşii stau în aşteptare, în...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu