De ne-iubire
mi-s zilele incerte,
și nopțile prea lungi,
cu stelele inerte.
De-atâta tăcere,
timpan-mi pulsează
doar de durere,
și-n colțul ăsta de lume,
doar singurătatea
îmi mai lasă-n suflet urme -
sunt exilată departe
de-atâtea visuri fără nume.
De-atâta așteptare,
spațiul și timpul
îmi par mai amare,
și doar veșnicia
îmi mai bate la ușă,
vrea să mă smulgă
din sânge,
din pământ,
din cenușă.
