joi, 3 februarie 2011

NU AM NEVOIE DE MORMÂNT





Nu am nevoie de mormânt.
Sunt obosită,
dar eu mă odihnesc în viaţă;
nu am nevoie de mormânt.

Nu lua în seamă lacrimile
ce îmi şiroiesc pe faţă!

Sunt veşnic vie
şi voi fi ;
nu sunt doar lut,
nu-s doar pământ.
De ce-aş avea nevoie de-un mormânt?
În mine se-odihneşte veşnicia,
şi durerea tot în mine
se desfată;
azi, am uitat să fiu de piatră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EXILATĂ

 De ne-iubire mi-s zilele incerte, și nopțile prea lungi, cu stelele inerte. De-atâta tăcere, timpan-mi pulsează doar de durere, și-n colțul...